The Romanian Dream

Un tata solid prin rotunjire, rosu la fata, in short Adidas si in picioarele goale. O mama sfioasa si iubitoare, pudrata atat cat sa se simta, dar sa nu se vada. Pantalon lung negru, ciorap old school de culoarea piciorului, slap albastru deschis, cu degetelele inciorapate la vedere.

Sub toate acestea, un covor multicolor complex, cu galben si rosu in rolurile principale, produs in Romania dupa trenduri bizantine, proaspat aspirat pentru vizita fotoreporterilor. Acestia sunt parintii noii senzatii din fotbalul romanesc, fie ca senzatia se numeste Roman, Costea, Bujor sau Bragosloveanu.

Domnul Senzatie Senior i-a intampinat pe reprezentantii presei cu un vin alb tulbure, zbrobit de mana lui si cotat mult peste borsurile chimice din comert. Un lobby ucigator il constrange pana si pe fotograf sa deguste, chit ca asta pericliteaza claritatea celei mai importante poze din istoria familiei.

Mama tocmai a terminat de parcelat o placinta de visine si are deja asamblate 2 platouase cu masline negre, cascaval, Kaiser, rosii si ardei capia. In plus, ca accent personal, o sunca afumata de o bunica neidentificata, sunca apreciata de toti, dar nemancata de nimeni.

In doua zile vor aparea pe coperta ziarului, dar asta nu-i impiedica sa spere ca vecinii s-au sesizat la vizita presei. Ca au observat obiectivul imensului aparat foto, sau macar siglele uriase de pe tricourile oaspetilor.

Povestile curg garla si toate au un singur protagonist. Sertare sunt deschise, poze sunt resfirate. Masuta de cafea din sufragerie devine un mozaic de aperitive si amintiri. Intre doua masline si o felie de cascaval Dalia, se remarca un pustan de 14 ani, cu piciorul proptit pe o minge tocita. E fratele mai mare al senzatiei, care inca joaca in divizia C, in paralel cu tura de la fabrica.

Asmutit si de tulburelul demi-sec, tatal isi schimba deodata tonul. Povesteste cum l-a dus cu mana lui de fost boxer pe fi-su la Steaua. Cum un anume Leo Marcel Inaptescu, marele antrenor din fotbalul mic de atunci, i-a zis ca n-are viitor. Cum s-au intors invinsi acasa, cu acceleratul de seara.

Doamna isi aseaza gentil palma pe antebratul domnului. Acesta isi reintra in rolul de gazda zambitoare.

Cei doi eroi isi indreapta spatele si, pe ultima suta de metri, isi sug dantura, incercand sa aspire ultimele ramasite alimentare. Intr-o fractiune de secunda, toate sacrificiile ultimilor ani le trec prin fata ochilor.

"Auziti, dar exista posibilitatea de a vedea si noi poza?"