Obama pentru Steaua.
marți, septembrie 1
Pentru milioane de romani, ziua de luni a fost mai acra decat o zi de luni. Taximetristul a nimerit clienti mai transpirati, zidarului i s-a parut mistria mai grea si vodca mai indoita, directorul adjunct a cascat mai des in sedinta, iar vatmanul a flegmat mai des pe parbrize.
Steaua a pierdut marele derby cu Dinamo, dar problema e mult mai profunda.
De la antrenor in jos, Steaua de azi e minunata. Echipa e tanara, cu bune si cu rele. E entuziasta si creativa, dar inconstanta si emotiva. Nu-i nicio problema, pana la urma oamenii nu vin la stadion numai pentru rezultate.
Steaua de azi, prin numarul de suporteri si prin mediatizare, este cel mai vizibil si mai reprezentativ model de business din Romania. Dincolo de pase fine si goluri din actiune, oamenii extrag din progresul Stelei speranta ca lucrurile se indreapta spre bine in Romania si, implicit, in viata lor. Steaua are o responsabilitate sociala.
Cu toate astea insa, Steaua este condusa asemenea unui SRL din Poenari specializat in schimbat parbrize.
In vazul si in ciuda a milioane de romani, George Becali demonstreaza in fiecare zi ca angajatul este sluga si obiectul angajatorului. Ca este OK sa discriminezi oamenii dupa nationalitate sau aspect fizic. Ca nepotismul este benefic, in special pentru nepoti. Ca frica este un tool de management. Ca e OK sa te folosesti de oameni, apoi sa ii arunci. Ca e OK sa-i umilesti in public, atunci cand ierarhia nu le permite sa iti raspunda. Ca e OK sa folosesti religia pentru a-ti justifica imoralitatea. Ca e OK, in calitate de comerciant, sa iti bati joc de consumator. Ca nimeni nu se ia de tine daca esti tare in gura. Ca banii te fac Dumnezeu.
George Becali demonstreaza in fiecare zi ca nu conteaza cate articole comentezi, cate bloguri scrii, cate blocuri pictezi si cate bannere fluturi. El va fi in continuare acolo, aruncand pere din loja si strigand la Szekely sa dea gol, "daca e fotbalist".
George Becali, asemenea tizului Bush odinioara, scuipa milioane de oameni prin strungareata. De dragul romanilor, nu al stelistilor, Steaua are nevoie de un Obama.
Steaua a pierdut marele derby cu Dinamo, dar problema e mult mai profunda.
De la antrenor in jos, Steaua de azi e minunata. Echipa e tanara, cu bune si cu rele. E entuziasta si creativa, dar inconstanta si emotiva. Nu-i nicio problema, pana la urma oamenii nu vin la stadion numai pentru rezultate.
Steaua de azi, prin numarul de suporteri si prin mediatizare, este cel mai vizibil si mai reprezentativ model de business din Romania. Dincolo de pase fine si goluri din actiune, oamenii extrag din progresul Stelei speranta ca lucrurile se indreapta spre bine in Romania si, implicit, in viata lor. Steaua are o responsabilitate sociala.
Cu toate astea insa, Steaua este condusa asemenea unui SRL din Poenari specializat in schimbat parbrize.
In vazul si in ciuda a milioane de romani, George Becali demonstreaza in fiecare zi ca angajatul este sluga si obiectul angajatorului. Ca este OK sa discriminezi oamenii dupa nationalitate sau aspect fizic. Ca nepotismul este benefic, in special pentru nepoti. Ca frica este un tool de management. Ca e OK sa te folosesti de oameni, apoi sa ii arunci. Ca e OK sa-i umilesti in public, atunci cand ierarhia nu le permite sa iti raspunda. Ca e OK sa folosesti religia pentru a-ti justifica imoralitatea. Ca e OK, in calitate de comerciant, sa iti bati joc de consumator. Ca nimeni nu se ia de tine daca esti tare in gura. Ca banii te fac Dumnezeu.
George Becali demonstreaza in fiecare zi ca nu conteaza cate articole comentezi, cate bloguri scrii, cate blocuri pictezi si cate bannere fluturi. El va fi in continuare acolo, aruncand pere din loja si strigand la Szekely sa dea gol, "daca e fotbalist".
George Becali, asemenea tizului Bush odinioara, scuipa milioane de oameni prin strungareata. De dragul romanilor, nu al stelistilor, Steaua are nevoie de un Obama.
0 comments:
Trimiteți un comentariu