Alternativa Bilbao.

Poate ca globalizarea nu este pentru noi. Majoritatea aventurilor noastre cu straini se termina intr-o deziluzie crunta si reciproca. Dar decat sa aruncam vina de la un neam la altul, mai bine cautam alte modele in fotbal.

Unul dintre acestea poate fi Athletic Bilbao, un club cu o filosofie simpla si controversata: nu esti basc (de-al lor), nu bati la usa. Toti angajatii clubului - in special cei vizibili - trebuie sa fie nascuti intr-una din cele 7 regiuni ale Tarii Bascilor.

La o arie de selectie de 3 milioane de suflete - un Bucuresti jumate, plus-minus o Colentina - te-ai astepta ca jucatorii sa lucreze in schimburi la o fabrica. Cand colo, dungatii nu doar incropesc un prim 11, dar reusesc sa fie o forta constanta in Spania, sa joace in cupa Uefa si, ca informatie de ultima ora, sa dea Spaniei cel mai tanar marcator din istorie - Iker Muniain, 16 ani si 289 de zile.

La Bilbao, echipa e mai omogena decat maioneza, managerii nu raman someri la loteria transferurilor si strainii, neexistand, nu sunt nevoiti sa traduca cu dictionarul ziarele care-i eticheteaza "second-hand". In plus, singurii suporteri care intra in teren sunt juniorii promovati in fiecare an de cantera, uzina de talente a clubului.

Nesperand la vreun premiu din partea uniunii europene, Athletic Bilbao isi dramuieste atenta resursele si se prezinta la fiecare meci cu o echipa plina de baieti mandri si loiali. Un fel de Roma in care toti au sufletul lui De Rossi, chit ca nu si talentul lui Totti.

Nu zic ca-n Liga Iar trebui sa joace numai romani. Zic doar ca anumiti oameni din fotbalul nostru nu sunt facuti sa convietuiasca cu strainii. Decat sa ne dam mai europeni decat suntem, mai bine ramanem noi cu noi si ne balacarim fluent, in limba romana.

Ca roman care lucreaza in strainatate, nu mi-ar placea sa am soarta lui Grzelak. Sa fiu bascalit de nemti doar pentru ca unui simpatic nu-i place fata mea. Si nici sa fiu mazilit pentru ca sunt prea profesionist, ca Bergodi. Si nu mi-ar placea nici sa fiu convins prin umilinte sa-mi dau demisia, asa cum a patit Bonetti. Pentru ca as raspunde cu aceeasi nesimtire cu care acesta l-a numit pe Turcu un "pitic nenorocos".

Nu sunt de acord cu domnii din fotbalul romanesc care spun ca Bonetti trebuia sa taca pentru ca e angajat. Ca angajat, ai poate datoria sa raspunzi respectuos in chestiuni ce tin de activitatea profesionala. La insulte si atacuri personale, raspunzi in stil personal, oricare ar fi acela. Altfel nu te numesti angajat, ci sclav.